sarutare...

vin din framantarea lutului,
si cad,cad... sub ploaia metalica
a cerului de plumb.
Dumnezeu plange,plange... pacatul meu.
zdrobit de rosul Mielului,
strabat culoarul timpului.
copilul isi plange rana.
saruta-ma,Doamne pe frunte...

vreau sa cant

pentru ca muzica e peste tot
prin suflete, in aer si copaci.
sa cant simfonia marii in armonie cu vantul,
alergand descult printre stanci.
sa cant inaltarea ultimului vis
din trupul meu ramas deschis
sa cant 'ultima'.
sa cant plecari spre albastru,spre locuri unde
s-a spart cerul caderilor.
sa plang pe chitari tristetile tuturor oamenilor deveniti degeaba.
sa cant cu sufletul,coborarea pe geana apusului..iubirea ingerului.

Doamne populeaza cu liniste, templul

armonia durerii

pe clapele incolore ale pianului
alearga cai albi,
ce sparg sub copite
notele grele ale inimii.

inchinare, pasiune, maini ridicate catre Dumnezeul revarsandu-se din plin ca o ploaie de primavara peste inimile insetate.O seara cu adevarat memorabila,avandu-l protagonist pe Jean Michell venit tocmai din sudul Frantei, manat fiind de pasiunea si inflacararea lui de a predica Evanghelia.

devenire

eu deveneam tu.
tu erai eu.
eu imi traiesc nebunia pana la capat,
tu esti nebunia.
ceea ce nu este ,devine..

vals

sa ne strecuram noaptea
prin odai,
si sa dansam pe varf de picior,
valsul nebuniei.
soarele e orb pana la dimineata

2

sa mergem impreuna.
e drumul la fel de lung,ca cel al ratacirii noastre,
oarecum voite in acea dupa-amiaza.
sa ne atasam, sa ajungem la echilibru,
sa inchidem ochii si sa plutim.