dragostea pe strada noastra

nu vreau să pleci. nu vreau să uit ceva acum...
mai stai.

strada mea e lungă, întinsă, e foarte lungă...
în capăt lumina stâlpilor cu linia ei coborând precis
atinge asfaltul în câteva puncte
ca nişte leduri în găuri.
strada mea nu există decât dacă stau în chirie.

mai stai. o să te petrec eu dacă se întunecă,
dacă e târziu.

mai stai. am atâtea să-ţi spun.
strada mea nu e periculoasă.

eu locuiesc la etajul I al unui apartament cu două balcoane
din care unul e rezervat să întind haine,
iar în celălalt stau dimineaţa foarte devreme şi aştept să plece oamenii la muncă.
apoi caut strada mea,
sau măcar ziua în care o vor asfalta-o
şi o vor face să existe.
acolo mă voi muta la casă.
acolo va fi casa mea.

şi tu o să vii la mine, pe strada mea nu vor fi câini vagabonzi.
vei sta mult, fără frică, o să ne adormim.
dragostea numai ochi şi urechi la două noaptea.
sărutul,
si inelul prin care mă uit sfios şi tandru la tine...


petrica bistran