Odinioara, saraca mama spunea:"n-o sa iti dea fotbalul de mancare".Cuprins de febra acestui fenomen, ma enervau la culme aceste "vorbe de duh", fiindca erau prea adevarate si ma goleau de continut.
Timpul a trecut.Nu mai sunt copil si nici adolescent, iar microbul nu mai bantuie prin toata fiinta mea, dar nu o sa va mint...a mai ramas ceva.La inceputul anului,discutand cu un specialist in domeniu,am fost sfatuit sa urmaresc Cupa Africii pe Natiuni, o competitie care inseamna o intoarcere la romantismul fotbalului.Astfel am inceput sa urmaresc meciuri dupa meciuri fara sa astept nimic spectaculos.Dar intr-o zi, in mod cu totul neasteptat, s-a petrecut minunea..
25 ianuarie 2008.Meciul :Zambia-Camerun.Comentatorii partidei au facut "greseala" sa-mi ofere doua amanunte esentiale despre Zambia: speranta de viata este de 37 de ani si jumatate din populatia tarii are SIDA.Era un meci comic, dar am inceput sa privesc chipul antrenorului, al jucatorilor si calculam cati ani vor mai trai...au inceput sa curga lacrimi, sa vad chipuri, multe chipuri care apareau si dispareau, fiindca intr-un vis,37 de ani trec repede."Cine nu are batrani sa-i cumpere", spunea o vorba veche.Zambia nu are suficienti bani, dar are nevoie de oameni care sa ajunga sa imbatraneasca frumos.Deocamdata, nu se poate.Inchipuiti-va ca, fiind bolnavi de SIDA 50% din populatia tarii si copii lor vor bolnavi si se vor stinge in cativa ani.Aceasta tara disparea si eu nici macar nu am stiut.
Astfel de ganduri m-au cuprins in seara si noaptea acelei zile.Printre ele, l-am rugat pe Dumnezeu sa ma inspire pentru a fi de un real ajutor.Imi doream ca Zambia sa devina foarte importanta pentru mine.Si a devenit!
A doua zi am descoperit o misionara romanca in Zambia, Maria Magdalena Halip si faptul acesta era un nou semn extraordinar din partea lui Dumnezeu.Domnul google m-a ajutat sa-mi vad tara, sa-i vad oamenii si sa ma indragostesc definitiv.Rugaciunile si finantele mele au o prioritate acum:...ZAMBIA.
Nu vreau sa exagerez, dar trebuie sa folosim din cand in cand o vorba enervanta:"tu mananci la KFC si copii din Zambia mor de foame".A nu se folosi intotdeauna, dar uneori trebuie.Este ceva deosebit ca o tara intreaga sa-ti fie recunoscatoare!Este ceva extraordinar ca DUMNEZEU sa se mandreasca cu tine!Nu poti salva o tara acum, dar valoarea unui suflet in ochii lui Dumnezeu nu este variabila si de aceea lucrurile mici devin insemnate pentru ca ele contin puterea nemasurata a dragostei lui Dumnezeu fata de oameni.
Atat de negri dar asa de frumosi, oamenii din Zambia pot trai 37 de ani sau pot trai vesnic!Esential este ca Dumnezeu sa ajunga la ei!DO SOMETHING!!!!!
Avea dreptate saraca mama.Pana intr-o zi, cand fotbalul mi-a dat de mancare sa imi ajunga pentru toata viata...
Va invit sa luati parte la aceasta masa copioasa!!!
Zambia sa fie cu voi!
Daca doriti informatii despre cum puteti sa ajutati lucrarea misionara pe care Maria Magdalena Halip o face va rugam contactati-ne la urmatoarea adresa de mail: danielbejan@gmail.com
Articol semnat Daniel BEJAN, diacon al Bisericii Penticostale Betleem,Medgidia
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu